dsc02830dsc02821

Hei!M-am gandit sa va impartasesc cate ceva despre designul vestimentar.Mi-am amintit de ceva ce am citit mai demult despre lucruri legate designul vestimentar,ceva foarte interesant dupa parerea mea.
Materialul textil.Textura
Formarea ochiului in abilitatea de a selecta acele materiale textile,cu anumite desene,cu o animita structura sau anumite calitati texturale,care atrag un numar mare de consumatori,este extrem de importanta si considerata a fi un talent special.In designul vestimentar,alegerea materialelor,corelarea proprietatilor acestora cu caracteristicile modelelor,este vitala;ea este conditionata si de diferitele tipuri de piete de desfacere,de anumite concepte privind imaginea unor case de moda sau firme,de principiile artei,de tipul si structura produsului de imbracaminte,ocazia purtarii,de principiile modei de calitate etc.
Materialul textil este elementul (suportul) cu ajutorul caruia se creeaza si se realizeaza noile modele; selectarea acestuia si evolutia formei sau stilului noilor produse alcatuiesc o grupa de notiuni care trebuie considerate,intotdeauna impreuna.
Designerii experimentati studiaza noile materiale mai devreme,deci inainte de inceperea sezonului,pentru a se inspira si a le alege pe cele pentru care vor creea modelele sau pe care le vor folosi pentru modelele deja proiectate.
Pe pietele mai putin pretentioase,unde sunt folosite, cu precadere materialele textile cu anumite desene,alegerea acestora este considerata,adeseori,mai importanta decat dezvoltarea noului stil,a noilor modele; acesta este doar un punct de vedere,deoarece,la orice nivel al pietei,pentru orice produs de imbracaminte (fie el haute couture,high fashion sau pret-a-porter,ready to weare),materialul potrivit usureaza munca designerului si rezultatele sunt net superioare.
Materialul textil,caracteristicile sau proprietatile acestuia,determina o serie de restrictii imediate in design,cea mai evidenta dintre acestea fiind corelatia care trebuie sa existe intre material si scopul pentru care el a fost creat,cum ar fi:
-materialele calduroase sa fie utilizate pentru sezonul rece (cele realizate din lana,de exemplu) iar cele racoroase pentru sezonul cald (de exemplu cool-wool);
-materialele bogate,pretioase,pretentioase,fabuloasecu proprietati estetice deosebite,sa fie utilizate pentru crearea vestimentatiei de seara;
-materialele durabile sa fie folosite la realizarea imbracamintei pentru timpul liber,joaca,sau alte situatii;iar exemplele pot continua.
Un alt factor limita in alegerea materialului (in designul vestimentar) il constituie proprietatile de suprafata,aspectul sau sau altfel spus, interesul pentru suprafata materialului. In limbaj plastic (artistic)intalnim termenul textura (alcatuire) care reprezinta calitatea sau valoarea structurala a unui material al artei (sau al designului n.n.),vizibila la suprafata,pipaibila,care prin prelucrare,este pastrata ca atare sau este accentuata,subliniata,pentru ai spori expresivitatea. La fel de importanta este insa si structura materialului,contextura acestuia,fie ca ea este opaca sau transparenta,compacta sau poroasa,neteda sau moale (piloasa),mata sau lucioasa etc.
Pentru designer de o deosebita importanta sunt deci structura sau contextura materialului si proprietatile de suprafata.Aceeasi factori (elemente) pot fi analizati separat numai sub aspect teoretic,pentru o mai buna intelegere si clarificare a unor aspecte sau probleme,deoarece in practica trebuie luati in considerare,intotdeauna,impreuna.Relatia dintre sructura materialului si proprietatile de suprafata este,de obicei,factorul cel mai important in determinarea adecvantei materialului la diferitele sale destinatii.
Alegerea materialelor in scopul crearii si realizarii noilor produse de imbracaminte se bazeaza atat pe criterii stiintifice cat si pe criterii estetice,deosebit de importante fiind,in acest sens,proprietatile ce asigura confortul la purtare,valoarea de prezentare si, mult mai rar durabilitatea.
Trebuie facuta o diferentiere neta intre materialele cu caracter de moda a caror utilizare este determinata de valoarea de prezentare – materialele pentru imbracamintea uzuala si lenjeria de corp – care trebuie sa imbine armonios proprietatile de confort si durabilitate cu valoarea de prezentare – si materialele pentru imbracamintea cu destinatie speciala,care trebuie sa prezinte,in general,anumite caracteristici impuse de asigurarea protectiei,confortului si durabilitatii.
Daca aruncam o scurta privire asupra evolutiei materialelor utilizate pentru realizarea imbracamintei,se constata ca:
-omul preistoric folosea la inceput piei de animale drept imbracaminte; ulterior,el a invatat sa curete si sa prelucreze pieile pe care le-a putut transforma in produse care au inceput,treptat,sa semene cu imbracamintea actuala;
-inclinatia spre frumos a omului l-a determinat sa decoreze pieile cu picturi si broderii si cand,ulterior,a invatat arta teserii,s-a folosit de doua culori si de contrastele dintre acestea,pentru a obtine diferite forme compozitionale (motive,borduri,fonduri decorative etc.). Astfel interesul pentru aspectul materialului,pentru proprietatile sale,este la fel de vechi precum este imbracamintea insusi.
Ca o forma de analiza in designul vestimentar,materialele textile,in functie de prezenta sau absenta unor desene,pot fi grupate,intr-un mod foarte general,astfel:
-materiale simple (fara modele,imprimeuri sau desene)
-materiale cu desene geometrice
-materiale cu motive stilizate (concrete sau interpretate)
MATERIALELE SIMPLE - sunt materialele a caror frumusete subtila atrage intotdeauna creatorul; in cazul materialelor realizate din fire cu caracteristici sau efecte deosebite se considera ca este suficient ca noul produs sa prezinte o constructie(croiala) cat mai placuta,cat mai interesanta si neasteptata.
LA MATERIALELE CU DESENE GEOMETRICE, motivul este cel care atrage privirea si de aceea cere multa atentie in crearea modelului,la imbinarea reperelor sau elementelor de produs.
In cazul MATERIALELOR CU MOTIVE STILIZATE (mai ales florale),marea lor popularitate se datoreaza si capacitatii pe care acestea o au de a acoperi (masca) natura firelor din care sunt realizate;deoarece aceste desene ascund,de asemenea,croiala unor produse de imbracaminte,ele cer simplitate in design. Se impune astfel o atenta selectare si folosie a materialului,pentru a capta privirea.
Prin urmare,desenul materialului textil este un element extrem de important in design,dar care nu trebuie analizat separat.Astfel,imprimeul (desenul) unui material minunat,cum este crepe de chine-ul din matase,care este aproape sobru,intunecat sau estompat,poate fi,in acelasi timp,foarte elegant datorita calitatii materialului caracteristic;acelasi desen,pe un material realizat din fibre sintetice,fara luciu,nu mai este la fel de sofisticat si minunat. Foarte interesante sunt si efectele pe care desenele materialelor textile le pot avea asupra siluetei umane.
Desenele extreme accentueaza siluetele extreme; de exemplu,un desen (motiv decorativ) cu raport (foarte) mare face ca o persoana mica de statura sa para si mai mica sub greutatea acestuia si de aceea,in astfel de cazuri,sunt recomandate desene cu dimensiuni moderate sau mici. Un desen urias accentueaza masivitatea unei presoane corpolente,mai ales daca prezinta suprafete largi,neumplute; explicatia consta in faptul ca ochiul percepe dimensiunile si numarul desenelor (motivelor) ca o reflectare a marimii siluetei.De asemenea,suprafetele mari,intinse,motivele cu dimensiuni mari,pot sa cada intr-un mod imprevizibil pe corpul omenesc,accentuand zonele pe care se plaseaza (bustul,abdomenul,fesele etc.). Desenele cu dimensiuni medii,cu motive in contraste reduse,camufleza cel mai bine o silueta larga sau mare.Persoanele inalte si suple pot utiliza cu succes desenele mari,accentuate.
Suprafetele umplute cu desene par mai mari decat cele suple,goale; o bluza realizata dintr-un material cu un desen izbitor,indraznet,asortata la pantaloni in culori intunecate,face ca zona bustului sau a trunchiului sa para mai mare decat cea a soldurilor.
Desenele cu anumite orientari accentueaza silueta,deoarece ochiul urmareste directia in care acestea se indreapta; de exemplu, o dunga verticala ascendenta poarta privirea de la linia de terminatie a produsului de imbracaminte,la fata purtatorului, intr-o licarire rapida, neintrerupta,care face ca persoana sa para mai supla. Structurile diagonale sunt,de asemenea,incantatoare deoarece genereaza linii oblice ascendente si conduc privirea spre fata.
Desenele geometrice sunt mult mai elastice, mai nestatornice decat alte imagini; in contrast,desenele florale cu rapoarte mici sunt delicate si feminine. O regula buna ce sta la indemana,consta in crearea unor modele simple din materiale cu desene complicate,deoarece desenul poseda deja o mare putere de atractie; in felul acesta este pusa in valoare eleganta si simplitatea formei compozitionale fara a diminua impactul motivelor prin diferite elemente srtucturale.
Tendintele in ceea ce priveste stilul desenelor materialelor textile sunt ciclice,asemenea siluetei in moda,si sunt,adeseori,strans corelate cu aceasta din urma. Atunci cand silueta dreapta este in voga,sunt oferite numeroase desene de dimensiuni mari; cand stilul feminin,romantic,este popular,sunt cautate desenele florale,cu dimensiuni moderate; desenele vormarete prezinta un motiv amuzant si sunt frecvent intalnite in imbracamintea copiilor.
Designerul trebuie sa evalueze atat aplicabilitatea fiecarui imprimeu sau desen,cat si estetica sa.Desenele cu sens prezinta motive asimetrice,cu o anumita orientare,ceea ce conduce la cresterea consumului de material; problemele se complica si mai mult in cazul materialelor cu anumite borduri. Materialele cu desene fara sens sunt economice si mai usor de folosit.Desenele in carouri, neechilibrate, ridica,de asemenea,mari probleme la sablonare si la asamblare (potrivire) si cer un anumit stil. Materialele cu desene geometrice,cum sunt dungile sau carourile,trebuie tesute si finisate cu grija pentru a nu fi create probleme suplimentare cauzate de biezari. De asemenea,nu trebuie sa uitam ca lumina afecteaza modul in care percepem culorile materialelor.
In unele situatii, efectele, ridica insa problemele in ceea ce priveste potrivirea,armonizarea directiilor liniilor;ele cer mai multa indemanare si gust. Elementele decorative lipsesc,de obicei,in aceste cazuri,iar atunci cand apar sunt extrem de simple,mai mult sugerate (de exemplu: linii constructiv-decorative sau linii create chiar de elemente de produs,nasturi etc.),pentru ca materialul sa poata fi pus in valoare. Materialele care prezinta dungi sau carouri extrem de fine pot fi folosite ca atare sau in combinatie cu alte materiale; ele sunt mai practice,mai luminoase si mai putin revendicative in comparatie cu materialele simple (fara desene),dar mai viu (puternic) colorate.
-DESENELE CONVENTIONALE - combina ritmul impersonal al dungilor cu farmecul fin,delicat si natural al florilor,in materiale care sunt mai maleabile decat cele cu desene geometrice si care sunt cel mai adecvate imbracamintei uzuale.
-DESENELE FLORALE - se bazeaza,in general,pe subtilitatea curbelor line,fine si nu pe fixarea atentiei pe un anumit motiv. Desenul puternic inflorat cere un stil sau un model simplu deoarece materialul are propria ei ornamentatie si bogatie. Desenele florale delicate ofera alte modalitati de utilizare in design.Cu alte cuvinte,trebuie avute in vedere atat motivele florale,complexitatea,formele si dimensiunile lor, cat si cromatica acestora. Alegerea si utilizarea materialelor cu motive (desene) florale implica atat consideratii practice (tehnice) cat si artistice; astfel,unele desene florale au sens,ceea ce ridica restrictii la sablonare; alte desene,fara sens,pot fi utilizate in diferite combinatii pentru a crea efecte deosebite ( de exemplu: o serie de repere ale produsului de imbracaminte pot fi croite pe fir drept,altele pe bie). Materialele cu multiple directii ale desenului nu ridica restrictii prea mari la sablonare (incadrare) insa,adeseori,efectul lor este mai moderat din punct de vedere estetic. Un motiv floral extrem de atractiv (puternic) limiteaza sau restrictioneaza activitatea de creatie,obligandu-l pe designer sa gandesca cu mare atentie noul model,astfel incat desenul sa nu fie afectat si,mai mult,sa fie pus in valoare cat mai bine.
-DESENELE CU PUNCTE SAU BULINE - punctul sau bulina sunt motive foarte des folosite in crearea desenelor deoarece sunt extrem de simple,iar absenta continutulu,in cazul punctului,confera acestuia o conotatie emotionala pura,de libertate,bucurie si veselie. Folosirea cu succes a punctelor sau bulinelor depinde,de obicei, de reducerea intensitatii lor prin mai multe procedee,cum ar fi:
-micsorand marimea lor (deoarece puterea lor de atractie sau impresionare este dependenta si de marimea lor);
-slabind (diminuand) balanta de culori sau echilibrul acestora;de exemplu,micsorand contrastul culorilor ( bulinele negre pe fond alb creeaza cel mai puternic contrast;bulinele albe pe fond negru par mai putin intense) ;cand contrastul dintre buline si fond este mai redus si impactul bulinelor este,de asemenea,mai redus. Hand-ul si aspectul materialului dicteaza silueata si tipul de imbracaminte ce pot fi create si realizate. Un material moale, cu drapaj foarte bun,nu este adecvat pentru produse de imbracaminte ce cer o anumita rigiditate sau stabilitate; de exemplu,o matase fina nu este adecvata pentru o jacheta,dupa cum un material gros din lana nu este potrivit pentru o rochie fluida de seara. Acestea sunt exemple “exagerate”,de materiale neadecvate pentru realizarea unor produse de imbracaminte. Designerul profesionist trebuie sa tina cont de diferentele subtile dintre materiale si stilul adecvat acestora; on acest sens, patru componente sau elemente sunt esentiale in cazul unui material textil:fibra,firul,constructia si tratamentul de finisare.
Fiecare persoana ia contact cu diferite materiale inca de la nastere; in cazul designerului insa,aceasta vaga cunoastere a modului in care este perceput (mai ales) tactil si vizual un material se dezvolta intr-o cunoastere constienta a modului de folosire sau a adecvantei pentru un anumit produs de imbracaminte. Designerul se foloseste de evaluarea tactila a unui material asa cum sculptorul,de exemplu,evalueaza piatra,pamantul sau lemnul,atat cu mainile,cat si cu ochii; studentul viitorul designer,incepe sa-si dezvolte sensibilitatile tactile prin draparea si coaserea materialului ( asamblarea reperelor). Pentru a va familiariza cu materialele textile,incercati sa le apreciati contextura si starea suprafetei,sa le pipaiti,sa le drapati,recurgeti apoi la modelare pentru a vedea cum poate fi acoperit si infrumusetat corpul omenesc. Folosind aceste metode,veti putea remarca faptul ca materialele stralucitoare,lucioase,creeaza senzatia ca silueta sau corpul omenesc sunt mai mari,mai ales in cazul unui produs de imbracaminte cu o silueta ajustata; suprafetele stralucitoare confera,de asemenea,un aspect mai elegant,in comparatie cu cele mate,intunecate. Incercati apoi sa corelati materialele cu tipul de imbracaminte,ocazia purtarii,sezon (clima) etc. Sfatul este,deci,sa experimentati,sa evaluati,deoarece prin dezvoltarea acestor abilitati se deschid noi orizonturi in ceea ce priveste utilizarea materialelor textile si a efectelor pe care acestea le au atunci cand produsul de imbracaminte este purtat.
Deci,silueta si modelul produselor de imbracaminte sunt influentate de structura materialului textil,masa sa specfica,desen. Contextura materialului textil poate fi descrisa in termeni plastici ca: aspra,noduroasa,lejera etc. Prin folosirea unor contexturi noduroase ( bucleurile),de exemplu,linia este mai lina si,in acelasi timp,se adauga volum. Designerii utilizeaza adeseori astfel de materiale pentru ca produsele de imbracaminte in culori palide sau uni sa devina mai interesante,mai atractive. De asemenea,liniile ascutite nu pot fi create din materiale care au o contextura lejera,noduroasa,voluminoasa. Liniile drepte ale corpului,care cer,in concordanta,o linie sau o silueta dreapta a produselor de imbracaminte,impun si folosirea unor materiale cu bucle mici sau fara bucle. Liniile drepte sau ascutite nu pot fi create din materiale cu o structura compacta (cum ar fi de exemplu gabardina din lana) sau din materiale luciose (cum sunt matasea,satinul sau taftaua); cele mai adecvate materiale,care pot fi folosite pentru a crea linii efectiv ascutite (de exemplu) sunt cele din fin,din matase,stofele cu legatura diagonal etc.; folosirea materialelor de intarire poate fi benefica in obtinerea liniilor ascutite dintr-unmaterial care,altfel,ar cadea usor sau ar drapa. Pentru corpurile sau siluetele cu linii rotunjite nu sunt recomandate bucleurile sau materialele prea voluminoase,deoarece acestea creeaza iluzia ca liniile curbe sunt mai curbe,in loc sa fie indulcite,atenuate sau estompate. Materialele moi si netede drapeaza bine si cad in faldui usoare si de aceea sunt recomandate in crearea unor linii curbe line,neaccentuate.
Designerul trebuie sa cunoasca o serie de aspecte legate de fabricarea materialelor si a confectiilor textile pentru a putea coordona o activitate deosebit de complexa,cea a realizarii noilor colectii. El incepe prin evaluarea si testarea materialelor pentru a-si putea cristaizaideile si pentru a evita solutiile gresite. Orice designer experimentat trece in revista toate tipurile de materialr textile pentru a-si forma o privire de ansablu,pentru a cunoaste ce ofera piata si pentru a nu omite vre-un material adecvat telurilor sale. Selectarea materialelor este dependenta si de moda,pret,estetica,destinatie,functionalitate etc.